Astazi 15 septembrie Matei a inceput gradinita. Emotiile au fost mari inainte de aceasta zi, dar astazi au fost si mai mari. Exact cum imi spunea Nadia - simt un gol in stomac. Si nu poti intelege asta decat daca esti parinte. Zilele de pregatire trec mai usor, cu liste de "must have", cu cumparaturi, cu povestiri despre gradinita, dar in ziua cea Mare esti complet zapacit, plecand de la uitat diferite lucruri acasa si pana la a parca de cinci ori. Si daca tot vorbim despre goluri in stomac, emotiile pe care le ai in prima zi de gradinita sunt multiple: cum se va descurca cu ceilaltii copii ?; cum se va descurca cu educatoarea ?; va manca oare ?: va plange sau se va tine tare?.
Si colac peste pupaza, eu, personal, mai simt inca ceva - IMI ESTE TARE DOR DE EL, dupa numai o jumatate de ora de cand l-am lasat la gradinita. Dupa doua saptamani petrecute impreuna de dimineata pana seara ... Imi este dor ! Inima mea a ramas cu el si sper ca si el simte ca Mama si Tata sunt alaturi de el in prima zi de gradinita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu